Partea a IV-a.
Iată omul. Iată lumea. Iată monumentul conștiinței.
Continuăm șirul veștilor proaste: în politica mondială de astazi nu există băieți buni sau fete bune. Nu sunt unii buni și alții răi. Nu e o luptă a binelui contra răului, ci ne aflăm într-o situație în care un rău luptă cu alt rău. Nu suntem într-un film de la Hollywood. Există doar interese și will to power, care înseamnă dorință de putere, dorință de a ajunge la putere și a rămâne acolo cu orice preț. Și nu există soluții evidente pentru rezolvarea acestor mari probleme. Ne întoarcem la lemnul strâmb al omenirii.
Natura umană e aceeași indiferent de forma de guvernare, iar când oamenii nu sunt educati, deci nu mai au minime repere morale, se va ajunge inevitabil la corupție, violențe, cruzime și abuzuri teribile. Nici în democrații nu e în mod obligatoriu bine. Politică înseamnă putere, iar puterea atrage oameni cu personalități patologice. Nu numai că puterea corupe, dar e și un magnet pentru cei coruptibili.
Regimurile democratice se lovesc mereu de demagogi periculoși care doresc să ajungă la putere. Dacă cetățenii nu-s educați (și nu prea sunt) vor câștiga alegerile cei care au capabilitatea de a manipula mai mult și nu candidații onești. Instalați în funcție aceștia îi vor favoriza pe cei ce le-au sponsorizat campaniile. Și uite așa și democrațiile pot ajunge în timp să fie și ele versiuni de totalitarism. La început vor fi versiuni soft, însă în timp, odată cu avansul tehnologic, pot să devină chiar dictaturi tehnologice, care vor fi imposibile de înlăturat. (depinde cine va fi la putere în momentul în care tehnologia va avansa foarte mult – dacă societatea e educată, la putere va fi un om sănătos la cap; dacă nu, puterea va fi în mâinile unui demagog periculos, iresponsabil, cu cine știe ce agendă personală/țintă supremă)
Fără educație nu sunt mari șanse ca democrațiile să reziste pe termen lung fără ca ele să decadă în demagogie sau totalitarism, deoarece, așa cum am arătat, se gripează cu capitalism imoral și cu libertăți duse la extrem. Educația este așadar pilonul întăi, stâlpul de bază al societăților democrate. Cine renunță la educație își sabotează viitorul!
Cu capitalismul imoral nu se ajunge departe nici la nivel de specie. Acesta a alimentat lăcomia, iar lăcomia a alimentat globalizarea, care e principala cauză pentru criza climatică pe care începem să o simțim astăzi. Iar criza climatică e pur și simplu sfârșitul. Adio! Aici suntem. Aici a ajuns lumea.
E o lume neo-barbară, iar politicienii de pe scena internațională par a accelera puternic pe contrasens, ca și când ei ar fi protejați miraculos, fiind la “putere”, de sfârșitul însuși. Nu vor fi! Mulți nu observați asta pentru că lumea e dată cu mult sclipici – meciuri, filme, festivaluri, concerte, cluburi, divertisment de masă etc. În plus fiecare are și problemele sale personale, care consumă energie și nu lasă oamenilor mult spațiu pentru alte probleme. Însă acestea există și sunt mult mult mai mari decât problema banilor pentru mâncare sau alte orbecăieli de prin subsolul piramidei trebuințelor.
În ziua de astăzi trăim un continuu val hedonist. Trăim refuzul biologiei de bază. Trăim refuzul rațiunii. Trăim refuzul istoriei — nu o mai vrem, inventăm alta, eventual după dictarea extremismului woke îi prezenta pe George Washington și ceilalți părinti întemeietori ai Americii ca și când fi fost persoane de culoare… Alterarea realității pentru a impune noile normele progresiste – între timp, la presiunea publicului, aceste erori au fost corectate. Nu însă și boxul cu fantomele trecutului si dărâmarea statuilor unora dintre care au pus contribuit serios la clădirea societăților moderne și a prosperității care astăzi abundă în Occident. Aceste ”lupte” continuă și vor continua atâta timp cât gloata va dicta mersul lumii și educația se va face pe Facebook sau Instagram.
Instrumentul de inteligență artificială al Google, Gemini, afișa aceste rezultate atunci când userii căutau informații despre părinții fondatori ai Americii, printre care și George Washington.
Traiul bun prostește! Homo sapiens sapiens pare că și-a dat duhul și a coborât la nivelul unei maimuțe scelerate care țopăie, își face selfie-uri și se joacă alba-neagra pe lângă butoanele nucleare. Și nu se poate face nimic pentru a schimba această tristă realitate. Asta este probabil cea mai tristă veste proastă pe care v-o dau.
În aceste condiții poți doar spera la altceva. Am spus-o unor prieteni și acum o spun și public: personal cred și sper că specia umană e doar intermediarul dintre aproape nimic și inteligența artificială care va ajunge să cunoască și să cucerească spațiul. Omul nu poate, în ciuda insistentelor lui Musk. El știe ce avalanșă vine peste umanitate și tocmai de asta trage tare să ducă omul pe Marte cât mai repede, făcând tranziția spre o specie multiplanetară. Însă e greu (spațiul nu e prietenos cu creaturi ca omul, cu limitele sale biologice severe) și nici nu prea are sens să trăiești în niște grote marțiene, cu densitatea osoasă redusă, carotidele îmbătrânite, masa musculară pierdută în urma zborului de șapte luni și fără posibilitate de recuperare, dependent de Pământ pentru resurse și cu imposibilitatea de a mai sta vreodată pe un șezlong privind marea.
O scriu cu amărăciune: am crezut foarte mult în această specie, omul. De tânăr mi-am dorit să îmi dedic viața cercetării pentru prelungirea vieții umane (life extension) – de asta am ales să fac medicina și apoi să creez proiectul RaLiEx (Radical Life Extension). Azi nu mai cred în justețea acestei cauze. Judecând în cheie morală oamenii nu merită să aibă o viață nesfârșită. Oricum nici nu prea mai au cum și mai ales unde.
În plus, cum bine spune și Musk: dacă virusul mintal woke nu este învins, atunci nimic nu mai contează. Dar pe lângă woke, așa cum am arătat în această serie de articole, mai avem și alte probleme. Unele chiar mai grave.
Sunt șanse din ce în ce mai mari să se aștearnă din nou liniștea în sistemul nostru solar. Până atunci pentru oamenii de conștiință existența va fi o continuă suferință sub dictatura proștilor care nu înteleg nimic din lucrurile importante, a capitalismului imoral și a wokeiștilor. E dansul de adio al unei lumi care a avut odată potențial, dar a sfârșit prin a fi nebună. Și în loc să se interneze la psihiatrie și să se trateze, defilează jovial spre nicăieri, într-un carnaval grotesc care ține loc de generic final.
