Actul II/IV.
17.07.2022 – Revedere.
 
Parcul orașului Sinaia, locul preferat de promenadă al locuitorilor fostei capitale regale a României. În această zi frumoasă din vara anului 2022, pe o alee lăturalnică, domnul Nichifor se plimbă singuratec. E scufundat în gânduri, fața lui e visătoare și melancolică. Dar plimbarea vrednicului sinăian e întreruptă de trecerea domnului Paraschiv, înstărit dezvoltator imobiliar sinăian, membru al Consiliului Local al orașului, neîndoielnic slujitor-de-încredere al puterii locale. Vicleanul om de afaceri îl învăluie cu vorbe domoale și iscoditoare:
 
P: – Ooo! Bunul meu prieten, stimabilul și devotatul sinăian Nichifor… Bună ziua, domnule! Providența mi te scoate-n cale…
 
N: -Bună ziua, domnule Paraschiv! Întotdeauna vorbiți cu atâta însuflețire? (ironic)
 
P: -Dragul meu Nichifor, intrând în vorbă cu tine nu fac decât să-mi ascult inima… Sunt încântat să vă întâlnesc. Astfel am cinstea de a vă strânge mâna și de a vă arăta, dacă mai era cazul, că aleșii locali sunt întotdeauna la dispoziția dumneavoastră, a cetățenilor. Fericirea sinăienilor e scopul perpetuu și ultim al muncii noastre.
 
N: -Ce glumă! Orașul suferă, paralizat complet, acaparat în întregime de primar și de-a sa gașcă, din care faceți parte. Și iarăși folosiți cuvintele acela… cinste și muncă. Dacă nu mă înșeală memoria, ultima dată când ne-am întâlnit aveați alta definiție pentru acestea. (zâmbește)
 
P: -Sunt un om schimbat… Uită-te la mine! Să ai așa părere… și tu și ceillalti… Scornelile acestea mă întristează profund. Știi cum e, suntem și noi oameni… Mai greșim. Nu putem face minuni. De la noi mai puțin, de la Dumnezeu mai mult… Dar apropo de sinăieni, spune-mi, dragul meu, ce mai vorbește, ce mai discută gura târgului?
 
N: -Cu siguranță că un om ca dumneavoastră este la curent cu toate intrigile ascunse și neascunse ale orașului… Ce să discute sinăienii? Știți prea bine ultimele scandaluri, începând cu imensa groapă de deșeuri de construcții din Carieră, anchetă care în mod subit și totodată misterios a fost închisă (ironic), și terminând cu toată zarva asta legată de justiția împărțită după bunul plac și clientelă, scandaluri și autodenunțuri. Precum cel cu snowmobilul stricat pe care primarul, prin interpuși, l-ar fi vândut în profit societății SinaiaForever. Toate acestea îmi par a fi semnele unui cutremur iminent. Pe sinăieni cu siguranță că nu i-a lăsat indiferenți. Într-o zi, nu foarte îndepărtată de aceasta, dreptatea va rosti în voie tot ce arătase până azi doar prin mici semne.
 
P: -Minciuni! Calomnie! Furtună într-un pahar cu apă! (se enervează)
 
N: -Așa să fie oare, doar vorbe? Dragă domnule Paraschiv, că tot vorbim deschis, presimt că un mare nenoroc se va abate curând asupra actualei administrații. Nenoroc pentru voi, dar un imens noroc pentru sinăieni. (zâmbește)
 
P: -Ce vrei să spui? De unde vin toate acestea? Știți ceva ce mie-mi scapă?
 
N: (schimbă subiectul) -Chiar, de pistele suspendate ce se mai aude? (râde)
 
P: -Sinăienii au dreptul să greșească și chiar greșesc în cazul acesta… Domnule Nichifor, mă spovedesc ție ca unui frate: suntem curați ca lacrima. Numai invidia unor dușmani face ca aceste neadevăruri să se rostogolească-n public, căpătând amploare și odată cu ea și nechibzuita idee că-n toate acestea ar exista măcar un sâmbure de adevăr. Fals! Nu există nicio dovadă în acest sens. Dacă ai, prezintă-mi-le! Și acum revin la întrebarea: știi oare ceva ce mie-mi scapă?
 
N: -Probe, domnule Paraschiv. PRO-BE! Ele se adună și în scurt timp vor fi dezvăluite toate. Umblă vorba că cineva a angajat un detectiv particular și că toate acestea… (râde)
 
P: -Ce știi? Spune-mi ce știi! Cine este? (îl întrerupe nervos)
 
N: -E o poruncă? (ironic – zâmbește)
 
P: -Domnule Nichifor, vă cer scuze! M-a luat valul… În cadrul discuțiilor noastre am priceput că-n mintea dumneavoastră lumea se oglindește altfel decât în alte minți. Ce-ați spune de-o colaborare? Dacă ne veți aduce anumite servicii, mulțumirile noastre nu vor sta departe de dumneavoastră. Știți cum e, în vremurile noastre banul îți dă considerație, prieteni sus-puși și nu în ultimul rând succes.
 
N: -Însă nu talent și deșteptăciune, după cum bine se poate observa chiar de la intrarea-n parc. (continuă să râdă)
 
P: -Scumpul meu, societatea din ziua de azi nu mai adoră decât luxul. Ea nu mai ține seama decât de bani și proprietăți spunând tuturor: străduiți-vă să vă îmbogățiți cât mai repede. De ce să nu faci și tu parte? Un om cu mintea dumneavoastră sigur pricepe ce-i propun…
 
N: -Dar luxul onoarei, domnule Paraschiv, cine și-l mai permite?
 
Zgomotul produs de telefonul domnului Paraschiv întrerupe pe neașteptate aceasta discuție aprinsă. Fățarnicul afacerist se scuză și îi propune domnului Nichifor o altă întrevedere:
 
P: -Iartă-mă, dragul meu Nichifor. Trebuie să plec. Afacerile mă presează… Hai să ne vedem mai târziu pentru a continua discuția. Sper că-ntre timp vei analiza atent și propunerea mea.
 
N: -Domnule Paraschiv, stiu că de obicei la drumul mare oamenii sunt jefuiți, nu îmbogățiți. Totuși accept întâlnirea, deși bănuiesc care e scopul aparentei dumneavoastră milostenii. Dar astăzi mai târziu nu voi putea. Și nici în cursul săptămânii, fiindcă lucrez în fiecare zi. Aș putea da curs invitației dumneavoastră doar într-o săptămână.
 
P: -Perfect! Așa rămâne. Ne vedem duminica viitoare, chiar la cofetăria de aici. La 11, e bine? Fac cinste!
 
N: -Nu e nevoie. Ok, pe duminica viitoare, la 11! Vă salut!