Actul I/IV.

26.09.2020 – O zi inaintea alegerilor locale.
 
Trecătorii ai căror pași i-ar fi purtat în urmă cu un sfert de ceas dinspre piața centrală a orașului Sinaia spre Bulevardul Carol I, i-ar fi putut vedea și auzi discutând, în micuțul amfiteatru amplasat în fața Primăriei, pe domnul Paraschiv, un binecunoscut afacerist local, domn solid, de circa 60 de ani, cu burtă, mustață și părul vopsit negru și pe domnul Nichifor, un bărbat subțirel, la vreo 40 de ani, ce toată viața a ocupat diverse posturi, prin alimentările sau supermarketurile Sinaiei, și n-ar fi fost deloc surprinși să constate că subiectul discuției dumnealor era procesul electoral de mâine:
 
P: -Bună ziua, domnule Nichifor. Aveți o clipă?
 
N: -Vă salut, cu respect, domnule Paraschiv! Desigur.
 
P: -Ei, ce spuneți de alegerile de mâine? Ați văzut videoul de aseară? Cum arăta orașul în 2004 și cum arată acum… Avem primar! Face și se vede!
 
N: -Dumnezeule, câtă naivitate! Într-adevăr, schimbare de decor, însă orașu-i tot în plină criză. Poate chiar mai profundă ca atunci… Vizionarea clipului nu m-a emoționat deloc! Nu vă amăgiți electoral, dragul meu domn.
 
P: -Ooo, dar ce superbă indiferență. De parcă n-ați vedea nici unde ne aflăm acum: amfiteatru, pavaje, stâlpi, rondul de la Aosta, parcuri, grădinițe și gondolele atât de utile pentru turiști.
 
N: -Și, cât au costat toate acestea?
 
P: -Fonduri. Fonduri europene, domnul meu.
 
N: -Dar se zvonește că multe sunt pe credit: gondolele și autobuzele mai vechi… Circulă informația că în Sinaia s-au cheltuit 300 de milioane, în ultimii 16 ani.
 
P: -Gura lumii, dragul meu… Sinaia e superbă.
 
N: -De banii ăștia se puteau face mai multe. Ați pomenit de rondul de la Aosta… Eu tocmai ce-am aflat de la un prieten bine informat c-ar fi costat cât o stradă întreagă.
 
P: -Neadevăruri! Dacă ați face un tur ați observa frumusețea, arhitectura impecabilă și sutele de proprietăți noi apărute, semn clar al dezvoltării.
 
N: -Nu-s ale sinăienilor. Și fiindcă tot veni vorba de proprietăți și dezvoltare, cam la cât credeți că se ridică averea edililor noștri?
 
P: -De ce mă întrebați tocmai pe mine? De unde să știu? După acte nu s-ar zice că-s atât de bogați. Și actele vorbesc pe lumea asta, dragul meu Nichifor.
 
N: -Acte, ne-acte, pariez că amicii dumneavoastră-s de departe cei mai bogați din Sinaia. De aceea unii fac și pe naiba-n patru ca să ajungă în gașca lor.
 
P: -Nu înțeleg ce spuneți. (schimbă subiectul) Ooo, ia priviți aici: vine doamna Irina. Sărut-mâinile, stimată doamnă!
 
Irina: -Bună ziua!
 
N: -Distinsă și încântătoare, ca de obicei.
 
I: -Mulțumesc, domnilor. Sunt flatată. Cred că se vede pe chipul meu că sunt fericită.
 
N: -Fericirea e cel mai bun fard al femeilor…
 
P: -Vreun motiv special, doamnă Irina?
 
I: -Da, am motiv de sărbatoare. Fiica mea cea mare, Cristina, a născut chiar astăzi de dimineață, un băiețel. Mă duc să cumpăr un cadou și fug într-un suflet la gară, ca să iau trenul spre București. Voi petrece câteva zile cu ei.
 
N: -Felicitările mele! Păcat că nu mai locuiește și Cristina aici…
 
P: -Păi, și alegerile? Cum, nu participați la vot?
 
I: -Domnule Paraschiv, cred că am lucruri mult mai importante de făcut acum. Și-n orice caz, nu cred că împărtășim acceasi opțiune electorală. Sunt foarte dezamăgită…
 
I: -Da, domnule Nichifor, s-a mutat de ceva timp din Sinaia. Nu prea mai avea ce să facă pe aici…
 
P: -Atunci, lăsați votul. Iertați-mă! Bat în retragere… Mă avântasem în discuția asta despre alegeri cu domnul Nichifor… Drum bun, distinsă doamnă! Felicitari, încă o dată!
 
I: -Vai, domnule Paraschiv, nu vă nedreptățiți! (ironic) La revedere!
 
Andrei: -Sărut-mâna, doamna Irina! Bună ziua domnule Nichifor! Domnule Paraschiv…
 
P: -Ooo… excelența sa, tânărul student Andrei Istrate!
 
N: -Bună ziua, Andrei. Mă bucur să te revăd după atâta timp.
 
P: -Ce mai faci tinere? Ai venit pentru alegeri, nu? Ca să votezi…
 
A:– Sunt bine, în weekend, la ai mei. În ceea ce privește alegerile, nu stiu… sunt încă nehotărât.
 
P: -Ce nehotărâre, tinere? Nu vezi unde te afli acum? Ce centru frumos avem… Ai văzut noile autobuze? Votează continuitatea! Votează-l pe Vlad!
 
A: -Hmm, n-aș vrea să fiu părtaș la distrugerea orașului meu.
 
P: -Cum???
 
N: -Ușor, ușor… Dați-i pace, domnule Paraschiv!
 
A: -Nici nu stiu dacă voi merge la vot. Iar de ales… Poate pe domnul Georgini. În rest nu văd pe cine. Și nu-ncercati să mă convingeți că trebuie mers mai departe. Știu foarte bine din ce gașcă faceți parte. Vi se pare că semănăm?
 
P: -I-auzi la el! Tinere, gașca asta, așa cum o numești, mi-a fost de o mie de ori mai de nădejde, decât diploma primită de la facultate. Diploma după care alergi și dumneata acum, iar tată-tu plătește taxe și cazare-n București.
 
A: -Orice lucru important se realizează prin munca și efort, domnule Paraschiv. Nu mi se pare corect cum gândiți. În special față de ceilalți locuitori ai urbei noastre.
 
P: -Copile, ascultă aici la un om cu experiență: în viață, daca știi să-i lingușești pe cei mari și să-i strivești pe cei mici, într-un cuvânt să îi înșeli pe toți, vei reuși și vei ajunge departe. Bagă la cap, ce naiba?!
 
A: -Ooo, adevărata față! Să știți că nu-s de acord cu sfaturile acestea. Cinstea, domnule Paraschiv! Cu cinstea cum rămâne?
 
P: -Hai să-ți fac cinste cu o bere! (râde)
 
A: -Pentru mine alegerea e clară: CINSTEA!
 
P: -Haha… Prevăd că nu vei ajunge prea departe, domnisorule Andrei.
 
A: -De ce spuneți asta, domnule Paraschiv? De ce zâmbiți?
 
P: -Iartă-mă, tinere, dar nu pot asista niciodată la lupta dintre cinste și ispită, fară să mă cuprindă râsul. Numai prin cinste nu se poate evada din mediocritate.
 
A: -Nu este adevărat, stimate domn. Orice tânăr care consideră că merită mai mult decât are este îndreptățit să încerce să ajungă mai sus. Însă numai prin metode curate! Eu îmi voi câștiga locul în societate prin muncă cinstită, curaj și printr-un comportament onorabil.
 
P: -Altul care se va căsătorii cu munca… (râde)
 
A: -Am plecat, vă rog să mă scuzați. Sunt foarte ocupat.
 
N: -La revedere, Andrei. Salutări tatei!
 
A: -Domnilor…
 
P: -Tinere, ți se citesc prea ușor pe față simțămintele. Calculează totul la rece! Și îți mai spun un lucru, prietenește: în viață, nu-ți arăta niciodată adevăratele sentimente. Mai ales părerea despre cinste… Riști să fii prădat.
 
A: -Sinceritate de tâlhar… Încă o dată: la revedere, domnilor. (pleacă nervos)
 
P (strigă după el): -De abia atunci o să fii un om al timpului nostru și o să reușești ceva în viață!
 
N: -Ușor, domnule Paraschiv. Pare-se că l-ați supărat pe tânărul nostru vecin. Iar acum sincer, dumneavoastră chiar credeți că au trecut vremurile când reușeai în viață doar prin muncă și tărie de caracter?
 
P: -Eee, uite unde era printul Mîșkin*... Rara avis. Ce să-ți spun, s-a supărat! Trăim vremuri… moderne, prietene drag. (zâmbește) Iar a fi la modă înseamnă a deține cheia puterii. Trebuie să ne adaptăm, altfel mergem cu trenul, ca el sau doamna Irina…
 
N: -Nu-s de acord și tare mă tem că acum trebuie să plec și eu. N-aș vrea să-ntarzii la masă. Pe mâine, domnule Paraschiv. Cele rele, să se spele!
 
P: -Hmm, bună asta! La revedere, domnule Nichifor! Ne vedem mâine, la vot.
 
*Printul Mîșkin = personaj (Dostoevski)